Pe fundalul incetosat al mintii mele rasuna tot timpul acelasi refren intiparit de cand l-am auzit prima data in acea dimineata la radioul Daciei 1310. Revad cu repeziciune imagini de atunci. Mana mea sub camasa lui, mana lui pe sanul meu stang. Un sarut lung si pasional. O mangaiere rapida si plina de dorinta. Apoi a fost placere. Imi amintesc ca m-am trezit si el nu era. Mi-am luat hainele si camasa lui si am plecat. Am placat fara sa ii las vreun semn ca as vrea sa il revad sau vreun indiciu unde sa ma gaseasca. Mi-a ramas doar camasa lui ca amintire. Eu am vrut asa. Si e mai bine. Nu vreau ca dragostea sa ma distruga. D.